You are here
„El este gros de obraz!” sau ce să faci, dacă soțul ți s-a urcat în cap? Sex/Relații 

„El este gros de obraz!” sau ce să faci, dacă soțul ți s-a urcat în cap?

Noi adesea primim mesaje-întrebări de la cititoarele noastre:

— Soțul meu nu nu muncește timp de un an și jumătate și nu caută un apartament. Stă acasă, doarme, mănâncă, se preface că caută de lucru pe Internet.

— Soțul nu face nimic prin casă, nu mă ajută. Vine de la serviciu, mănâncă și se așează la calculator / la jocuri / la televizor / rețelele sociale.

— Bărbatul meu nu demonstrează nicio inițiativă. El nu propune singur, cum să petrecem weekendul. Nu mă invită la teatru / muzeu / restaurant. Nu arată inițiativa, când decidem unde să mergem în vacanță. În general, este mulțumit de toate. Nu vrea un nou loc de muncă / haine noi / apartament / casă nouă.

Facem niște respirații profunde. Și iată, din nou. Din nou totul despre el. Și nimic despre sine.

— Și cum afectează comportamnetul lui viața ta? Ce se întâmplă cu tine? Cum te simți tu? – îmi întreb clientele mele.

Cele mai populare răspunsuri sunt: „Mă simt obosită, nefericită, nesexuală, bărbat, furioasă, neputincioasă, nu simt nimic”.

Important în această situație – este de a nu da vreun algoritm pentru corectarea soților. Nu suntem o închisoare pentru reeducarea oamenilor adulți! Este necesar să se stabilească corect diagnosticul unei femei. La urma urmei, ea vine la consultație, și nu bărbatul ei. Înseamnă că ea se simte rău. Chestia este în noi înșine și în relația, pe care o creăm într-o pereche.

Deci, să începem de la început.

Ce să faci cu un „soț greșit”?

Pasul 1: Ne amintim

Amintește-ți, bărbatul tău a fost întotdeauna fără inițiativă, leneș și fără un loc de muncă? Dacă răspunsul este „DA”, atunci nu vei schimba nimic. Nu-l corecta pe acest bărbat, nu îl vei reeduca. Nu ești mama lui. Decide, ce să faci în continuare.

Dacă răspunsul este „NU”, atunci, este clar, că trebuie să-ți amintiți acel moment din viața voastră împreună, când bărbatul se comporta altfel: era activ, intenționat, iubitor, atent.

Îți amintești? Bine. Răspundeți acum la câteva întrebări:

  • Amintește-ți, ce fel erai tu atunci?
  • Ce făceai atunci, ceea ce nu faci acum?
  • Ce nu făceai atunci, dar ai început să faci acum?
  • Ce fel arătai tu în exterior?
  • În care stări te-ai manifestat (Gospodina, Domnișoara, Amanta, Regina).
  • Ce simțeai atunci?
  • Ce resurse foloseai tu?

Poate vei găsi ceva în tine, ce inspira și excita bărbatul tău în acele timpuri, pentru ce s-a îndrăgostit el de tine și te-a ales ca pereche din câteva sute de alte femei.

Încearcă să te schimbi chiar azi. Nu pentru el, ci pentru tine însuți. Și reacțiile lui sunt niște indicii: te miști în direcția corectă sau nu.

Pasul 2: Ne schimbăm

Schimbă-ți gândurile și cuvintele spuse. În loc de subiectul „El”, fă subiectul „Eu” în propoziție. De exemplu: în loc de fraza „El este gros de obraz”, vei primi „Eu fac acest om să fie gros de obraz. Eu îi permit să se comporte în acest fel”. În loc de „El mi s-a urcat în cap” va ieși „Eu l-am urcat în capul meu”.

În prima expresie, vorbești în numele victimei, în al doilea – în numele autorului. Când vei începe să vorbești într-un mod diferit, vei simți emoțiile, pe care le ai. Rezultatul te poate surprinde.

Tu alegi singură: să fii autor sau victimă. Victimele pot să sufere și să tacă, să jure, să plângă, dar nu schimbă nimic singure, ele doar așteaptă acțiuni de la stăpânul lor – soțul. La urma urmei, dacă el trebuie să se schimbe, atunci asta înseamnă, că tu i-ai dat poziția autorului, iar tu ești în sclavie.

Loading...

Pasul 3: Căutăm cauzele în copilăria noastră

Mă întreb, cine te-a „vrăjit” în această poziție de victimă? Noi hotărâm să fim autor sau victimă într-un stadiu incipient de copilărie, la vârsta de patru ani. Un copil se naște o ființă vie și devine o persoană, privind părinții săi, învățând de la ei, creând obiceiuri, maniere și reacții.

Dacă astăzi te „lipești” automat în poziția victimei, așteptând acțiuni de la un bărbat, atunci tu acționezi ca un copil în copilărie, care a ales să fie o victimă. Dar pe cine vezi tu în persoana soțului-autor: mama, tatăl sau ambii?

Cui slujești tu, servind soțul tău și în același timp supărându-te pe el? Ce istorie din copilărie vine la suprafață? Să faci față cu această problemă, să o înțelegi și să o rezolvi de unul singur este extrem de dificilă. Pentru aceasta, există psihologi, aranjori și psihoterapeuți. Are sens uneori să-i vizitezi.

Pasul 4: Încearcă să trăiești ca soțul tău

Dacă te-ai căsătorit de bunăvoie, dacă nu ești ținută cu forța în aceste relații, atunci, reiese, că soțul nu te forțează să muncești și să aduci bani, să-i gătești mâncare, să-i speli hainele, să faci curat prin apartament, să fii intenționată. Atunci cine te forțează? Da, tu singură!

Poate că soțul îți arată prin comportamentul său, că ar trebui să încetinești și să devii măcar puțin așa, cum este el acum: fără inițiativă, leneșă, șomeră?

Încearcă să trăiești ca el. Începe cu o oră pe zi. Dar la 100%. Și mai ales cu gândurile în special. Gândurile sunt cel mai greu de oprit. Și mai important pentru tine în această stare este să înveți cum să te distrezi. Nici nu știi, că soțul va începe să facă ceva, odată ce misiunea lui va fi făcută pentru tine.

Totul este în mâinile tale, îți poți schimba viața, dacă vrei cu adevărat. Începe să faci ceva diferit în următoarele 72 de ore. Fii mai subțire de obraz: eliberează-ți capul!

Cum ieși tu din astfel de situații de criză?

Loading ... Loading ...

Related posts

Leave a Comment